CONSILIUL LEGISLATIV

Aviz nr. 763 / 2011

Dosar nr. 781 / 2011

AVIZ

referitor la propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.35/1997 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului, republicată

Analizând propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.35/1997 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului, republicată, transmisă de Secretarul General al Camerei Deputaţilor cu adresa nr.Plx452 din 29.06.2011,

CONSILIUL LEGISLATIV

În temeiul art.2 alin.(1) lit.a) din Legea nr.73/1993, republicată şi art.46(2) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Legislativ,

Avizează favorabil propunerea legislativă, cu următoarele observaţii şi propuneri:

1. Prezenta propunere legislativă are ca obiect de reglementare modificarea şi completarea Legii nr.35/1997 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatului Poporului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Potrivit Expunerii de motive, propunerea a fost întocmită „cu scopul instituirii Avocatului Copilului, ca adjunct al Avocatului Poporului care să primească şi să examineze într-un mod eficient plângeri de la copii, sau în numele copiilor, legate de violarea drepturilor acestora, dar şi să acorde protecţie şi asistenţă copiilor”.

Prin conţinutul său normativ, proiectul face parte din categoria legilor organice, fiind incidente dispoziţiile art.58 alin.(3) din Constituţia României, republicată, iar în aplicarea prevederilor art.75 alin.(1) din Legea fundamentală, prima Cameră sesizată este Camera Deputaţilor.

2. Potrivit uzanţei normative, din finalul titlului este necesară eliminarea termenului „republicată”, întrucât această informaţie se regăseşte în partea introductivă a articolului unic.

3. La articolul unic, pentru respectarea exigenţelor de tehnică legislativă, este necesară reformularea părţii introductive, astfel:

„Articol unic. – Legea nr.35/1997 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatului Poporului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.844 din 15 septembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:”.

4. La partea dispozitivă a pct.1, pentru corectitudinea redactării, este necesară reformularea părţii de debut a textului, astfel:

„1. Alineatul (1) al articolului 10….”.

În continuare, se va reda textul propus şi se va elimina abrevierea „Art.10”, întrucât nu se modifică în întregime textul acestui articol.

5. La partea dispozitivă a pct.2, pentru rigoarea redactării, expresia „articolul 12²” trebuie redată abreviat, respectiv „art.12²”.

6. Cu privire la soluţia legislativă propusă, semnalăm că atribuţiile Avocatului Copilului prevăzute la art.12², astfel cum este propus la pct.2 al articolului unic, nu sunt corelate cu dispoziţiile Legii nr.35/1997 referitoare la atribuţiile instituţiei Avocatului Poporului şi la atribuţiile adjuncţilor Avocatului Poporului.

Astfel, proiectul prevede în competenţa Avocatului Copilului, ca adjunct al Avocatului Poporului, atribuţii referitoare la asigurarea unui regim special de protecţie şi asistenţă a copilului în realizarea drepturilor sale, la desfăşurarea de activităţi în vederea exercitării şi protecţiei drepturilor copilului împotriva violenţei, cruzimii, exploatării, coruperii, neglijării şi a oricăror alte rele tratamente, la acordarea unei protecţii şi asistenţe speciale copiilor cu handicap, precum şi la asistarea copilului aflat în dificultate sau în situaţii de risc, atribuţii care exced scopului instituţiei Avocatului Poporului prevăzut la art.1 alin.(1) din Legea nr.35/1997. Precizăm că, potrivit textului legal menţionat, scopul acestei autorităţi fundamentale a statului este de a apăra drepturile şi libertăţile persoanelor fizice în raporturile acestora cu autorităţile publice. Avem în vedere faptul că, în lipsa unor precizări exprese, astfel cum sunt redactate, normele propuse prin proiect ar putea conduce la interpretarea că Avocatul Poporului are posibilitatea de a desfăşura activităţi de protecţie şi asistenţă a copilului şi chiar de a „asista copilul aflat în dificultate sau în situaţii de risc”, atribuţii care, potrivit prevederilor legale în vigoare, sunt date în competenţa altor instituţii publice.

Menţionăm că o astfel de soluţie legislativă ar fi contrară şi prevederilor art.101 din Legea nr.272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, cu modificările ulterioare, potrivit cărora prin instituţia Avocatul Poporului se realizează apărarea drepturilor şi libertăţilor copilului în raporturile acestuia cu autorităţile publice cu scopul de a promova şi de a îmbunătăţi condiţia copilului.

Totodată, cu privire la norma propusă pentru art.12² alin.(7), precizăm că decizia asupra petiţiilor referitoare la încălcarea drepturilor şi libertăţilor copilului nu poate fi prevăzută drept atribuţie a Avocatului Copilului, ca adjunct al Avocatului Poporului, întrucât această atribuţie aparţine, potrivit art.13 lit.b) din Legea nr.35/1997, Avocatului Poporului, ca titular al competenţei acordate acestei instituţii. Observaţia este valabilă şi în ceea ce priveşte solicitarea autorităţilor sau funcţionarilor administraţiei publice în cauză de încetare a încălcării drepturilor şi libertăţilor, precum şi a repunerii în drepturi şi a reparării prejudiciilor, care intră, de asemenea, în competenţa Avocatului Poporului, conform art.13 lit.c) din actul normativ de bază.

Menţionăm că, potrivit prevederilor art.13 alin.(2) din Legea nr.35/1997, adjuncţii Avocatului Poporului pot exercita aceste atribuţii numai în situaţia în care acestea le sunt delegate de către Avocatul Poporului. În lipsa acestei delegări, adjuncţii Avocatului Poporului îndeplinesc numai atribuţiile prevăzute la art.12¹ din Legea nr.35/1997.

Sub aspect constituţional, trebuie relevată ideea unicităţii instituţionale a Avocatului Poporului, motiv pentru care instituirea Avocatului Copilului, ca adjunct al acestuia, cu aceeaşi denumire, chiar şi particularizată la problematica drepturilor copilului, este susceptibilă de a crea confuzii de competenţe şi de a crea discrepanţe în raport cu ceilalţi adjuncţi ai Avocatului Poporului, deoarece niciunul dintre adjuncţi nu are o anumită titulatură.

Fără a face distincţie între drepturile şi libertăţile cetăţeneşti pe care trebuie să le apere, Avocatul Poporului veghează la respectarea tuturor drepturilor consfinţite de Constituţie, indiferent de natura, sfera de întindere a lor ori de categoriile de beneficiari ai acestora. Din această perspectivă, instituirea Avocatului Copilului, ca adjunct al Avocatului Poporului, ar putea conduce la ideea prevalenţei unui drept sau a unei libertăţi asupra altora, la apărarea cu prioritate a unei categorii de persoane în defavoarea altora, ale căror drepturi constituie domeniul de activitate al celorlalţi adjuncţi ai Avocatului Poporului.

Având în vedere observaţiile de mai sus, este necesară reanalizarea soluţiei legislative propuse la pct.2 al articolului unic.

PREŞEDINTE

dr. Dragoş   ILIESCU

Bucureşti

Nr.